PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopul curative. – Din bg. pelin. Vezi definitia »

DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina. Vezi definitia »

ADOLESCENTÍN, -Ă adj. de adolescent. (< it. adolescentino) Vezi definitia »

TOCSÍN s. n. clopot de alarmă; (p. ext.) sunetul produs. (< fr. tocsin) Vezi definitia »

MANGANÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit la fabricarea de rezistențe electrice. [< fr. manganine, cf. rus. manganin]. Vezi definitia »