STRĂ- Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea, originea îndepărtată, depărtarea etc., verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr-o parte în alta sau trecerea printr-un spațiu. – Lat. extra. Vezi definitia »

RACHÉTĂ² s.f. Paletă de tenis formată dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ♦ (p. ext.; fig.) Persoană care practică tenisul. ♦ Paletă ovală folosită pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. [< fr. raquette, it. racchetta]. Vezi definitia »

frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka. Vezi definitia »

BOLVAȘNIȚĂ, com. în jud. Caraș-Severin; 1.677 loc. (1991). Vezi definitia »

ESTACÁDĂ s. f. 1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legătura cu navele acostate la chei. ♦ obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru apărare contra vaselor inamice. 2. platformă așezată pe picioare înalte, care realizează o cale de comunicație între două puncte deasupra solului, sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime. 3. dig, obstacol într-un râu, într-un canal etc. care abate apa. (< fr. estacade) Vezi definitia »