BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești. Vezi definitia »

NICOTINÍSM s. n. (Med.) Tabagism. – Din fr. nicotinisme. Vezi definitia »

CLITORÍSM s.n. (Med.) Erecție maladivă a clitorisului. [< fr. clitorisme]. Vezi definitia »

JANSENÍSM s. n. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral. (< fr. jansénisme) Vezi definitia »

1. s.m. = persoana de sex masculin considerata subsezvoltata din punct de vedere al organului sexual central . 2. adj. In constructii de genul „barbat hapciupalitic” – cu aceeasi semnificatie inaltatoare ca si in cazul substantivului. Vezi definitia »