STRICNINÍSM s.n. Intoxicație cu stricnină. [< fr. strychninisme]. Vezi definitia »

NATURÍSM s. n. 1. curent literar-artistic caracterizat prin tendința de a reflecta natura, prin cultul pentru natură. ◊ teorie care afirmă ca ideal moral întoarcerea la natură. 2. cultul religios al naturii. 3. teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. ◊ sistem terapeutic bazat exclusiv pe factori naturali. (< fr. naturisme) Vezi definitia »

PASIVÍSM s. n. pasivitate (1). (< it. passivismo, germ. Passivismus) Vezi definitia »

STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. Vezi definitia »

ATONALÍSM s. n. Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor. – Atonal[itate] + suf.-ism. Vezi definitia »