ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem¹, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. În + vălătuc. Vezi definitia »

pocí, pocésc, vb. IV (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci). Vezi definitia »

trocáci s.m. pl. (reg.) papuci. Vezi definitia »

alicí (-césc, -ít), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale. Vezi definitia »

ALPII SCANDINAVICI, sistem muntos în V Pen. Scandinave format în orogeneza caledoniană. Alt. max.: 2.472 m (vf. Glittertinden). Munți fragmentați de văi tectonice adînci, în zona superioară puternic neteziți de eroziune. În E sînt mărginiți de un podiș (400-700 m alt.) fragmentat de cursuri de apă paralele. Vezi definitia »