ORNITORÍNC s. m. mamifer ovipar semiacvatic din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de rață, în Australia și Tasmania. (< fr. ornithorynque) Vezi definitia »

ȚOLÍNC, țolince, s. n. (Reg.) Țol². – Țol² + suf. -inc. Vezi definitia »

TRANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere sau de o lovitură puternică și bruscă. [Var.: tránca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

BANC³, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă (ieftină); anecdotă; minciună. – Germ. Bank. Vezi definitia »

podlânc, podlânci, s.m. (reg.) toc de piele atârnat la șa, în care se ține pistolul; cobur. Vezi definitia »