FLANC¹ s.n. 1. Extremitate, parte laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă; latură. ◊ De flanc = dintr-o parte; în flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. Partea laterală a unei cute de teren. 5. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc]. Vezi definitia »

DIPTÁNC s. n. tanc special de balast, amplasat la centrul navelor mari pentru a asigura stabilitatea și asieta acestora. (< engl. deeptank) Vezi definitia »

cionc¹, cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă. Vezi definitia »

treanc, treáncuri, s.n. (reg.) ogrinji; gunoi. Vezi definitia »

ZINC s.n. ~ ◊ Alb de zinc = oxid de zinc (substanță folosită în vopsitorie). Vezi definitia »