URINÁR, -Ă adj. (despre organe, vase etc.) care secretă sau elimină urina. (< fr. urinaire) Vezi definitia »

BINÁR, -Ă, binari, -e, adj. Compus din două unități, din două elemente. Aliaj binar. ◊ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse câte două, câte patru, câte opt etc. – Fr. binaire (lat. lit. binarius). Vezi definitia »

STIHÁR², stihari, s. m. (Rar) Poet, versificator. – Stih + suf. -ar. Vezi definitia »

hartulár (-ri), s. m. – Cleric folosit ca secretar sau copist. Ngr. χαρτουλάριος (sec. XVIII). – Cf. hartofilax, s. m. (judecător și administrator sinodal), din ngr. χαρτοφύλαξ. Vezi definitia »

manelar, manelari s. m. golănaș, șmecheraș, derbedeu. Vezi definitia »