CORIBÁNT s.m. Preot al zeiței antice Cibele, al cărei cult avea caracterul unor orgii exaltate. [< lat. corybante, gr. korybas]. Vezi definitia »

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant) Vezi definitia »

ITALIENIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește italienizarea limbii. [Pron. -li-e-. / cf. it. italianeggiante, fr. italianisant]. Vezi definitia »

ODORIZÁNT s.m. Substanță cu miros pătrunzător, care se introduce în conductele de gaz pentru a semnala eventuale scurgeri ale acestuia. [< odoriza + -ant]. Vezi definitia »

CEMENT (‹ fr.) s. n. 1. Agent folosit în operația de cementare; amestec de cementare. 2. (ANAT.) Substanță dură care intră în structura dinților. ♦ C. intercelular = substanță care leagă celulele între ele. 3. (În stomatologie) Substanță utilizată pentru obturarea spațiilor cariate. 4. (MED. VET.) Boală contagioasă provocată de un virus la purceii de 8-10 săptămîni. Vezi definitia »