COMANDÁNT, comandanți, s. m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ◊ Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (Înv.) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. – Din fr. commandant. Vezi definitia »

EPATÁNT, -Ă, epatanți, -te, adj. Care epatează; uluitor, uimitor. – Din fr. épatant. Vezi definitia »

EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. Vezi definitia »

ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. – Din germ. Adressant. Vezi definitia »

DELIBERÁNT, -Ă adj. Care deliberează. [< fr. délibérant]. Vezi definitia »