Definita cuvantului absoluțiune
ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu absoluțiune
fieșicíne (= fiecine) pron. nehot. (model de flexiune 35) Vezi definitia »
INTRUZIÚNE s.f. 1. Acțiunea de a se introduce fără drept într-o societate, într-o funcție. 2. (Geol.) Pătrundere a magmei în crăpăturile scoarței terestre. ♦ Magmă solidificată pătrunsă în crăpăturile formate în interiorul scoarței terestre. ♦ Pătrundere a apei marine în apele dulci din vecinătatea litoralului sau din râurile afluente. 3. Pătrundere a unei formații anatomice într-o altă formație anatomică vecină. [Pron. -zi-u-, var. intrusiune, intruzie s.f. / cf. fr. intrusion]. Vezi definitia »
DETECȚIÚNE s.f. v. detecție. Vezi definitia »
MINUȚIÚNE s.f. v. minuție. Vezi definitia »
nene rau Vezi definitia »