DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient. Vezi definitia »

LABFERMÉNT s. n. enzimă a sucului gastric la mamifere, care coagulează laptele în mediu natural sau ușor acid; chimază; cheag. (< fr. labferment) Vezi definitia »

INTENDÁNT s.m. v. intendent. Vezi definitia »

SUBSTITUÉNT, substituenți, s. m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente. Vezi definitia »

DEMÉNT, -Ă I. adj., s. m. f. alienat mintal. II. adj. de om nebun; demențial. (< fr. dément, lat. demens) Vezi definitia »