CONSECVÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează]. Vezi definitia »

CORÍBANT, coribanți, s. m. Preot al zeiței grecești Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante. Vezi definitia »

REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent. Vezi definitia »

CONTRASTÁNT, -Ă, contrastanți, -te, adj. Care contrastează, care este (pus) în contrast; contrastiv, opus. – Din fr. contrastant. Vezi definitia »

COFERMÉNT s.m. Coenzimă. [< fr. coferment]. Vezi definitia »