DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raționament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus. Vezi definitia »

CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus) Vezi definitia »

CONTRAROTATÍV, -Ă adj. (Despre elice) Care se rotesc în sens contrariu. [< fr. contrarotatif]. Vezi definitia »

INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. s. n. 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♦ ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus) Vezi definitia »

ESCESÍV, -Ă adj. v. excesiv. Vezi definitia »