Definita cuvantului indicativ
INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. s. n. 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♦ ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu indicativ
CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, în șir; succesiv. ◊ Propoziție consecutivă = propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. – Din fr. consécutif. Vezi definitia »
CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi. Vezi definitia »
NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Ne- + semnificativ. Vezi definitia »
COEZÍV, -Ă adj. (Rar) Coerent. [Pron. co-e-. [Cf. fr. cohésif]. Vezi definitia »
CONTINUATÍV, -Ă, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuatif. Vezi definitia »