ALEGÁ¹, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare. Vezi definitia »

RELEGÁ vb. tr. 1. a interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. a plasa, a așeza. (< fr. reléguer, lat., it. relegare) Vezi definitia »

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare. Vezi definitia »

SÁGA s.f. invar. (Lit.) Totalitatea legendelor și a tradițiilor popoarelor scandinave. ♦ Proză narativă cuprinzând povestiri și legende istorice cu caracter eroic aparținând popoarelor scandinave; cronică, roman. [< fr., scand. saga, germ. Saga]. Vezi definitia »

ÎNCHINGÁ, închíng, vb. I. 1. Tranz. A strânge chingile șeii pe cal, a pune chinga, a lega cu chinga. ♦ A lega, a fixa șaua, tarnița etc. 2. Refl. A se lega, a se strânge cu o cingătoare; a se încinge². – În + chingă. Vezi definitia »