HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere]. Vezi definitia »

STEREOTOPOMETRÍE s. f. tehnică a determinării coordonatelor în spațiu și a întocmirii de planuri topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor. (< fr. stéréotopométrie) Vezi definitia »

HETEROGONÍE s.f. (Biol.) Formarea a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. ♦ Alternarea între generații cu modalități diferite de reproducere sexuală. [Gen. -iei. / < germ. Heterogonie, cf. gr. heteros – diferit, gone – căsătorie]. Vezi definitia »

ACEFALOCHIRÍE s. f. lipsă congenitală a capului și a mâinilor. (< engl. acephalochiria) Vezi definitia »

LIPOTROPÍE s.f. Însușire a substanțelor lipotrope. [Gen. -iei. / < fr. lipotropie]. Vezi definitia »