BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile. Vezi definitia »

párfie s.f. (reg.) 1. nărav, cusur. 2. cauză, pricină. Vezi definitia »

FARMACOPSIHIATRÍE s. f. studiu al substanțelor chimice care provoacă tulburări mintale și al efectelor acestora. (< fr. pharmacopsychiatrie) Vezi definitia »

CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotomie. Vezi definitia »

BAROCORÍE s. f. Însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor. (<fr. barochorie) Vezi definitia »