prăpástie (-ăstii), s. f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s. f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s. f. (Olt., prăpastie; dezastru). Vezi definitia »

ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. Vezi definitia »

PROLIGERÁȚIE s. f. proliferație. (< fr. proligération) Vezi definitia »

ONDULÁȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione) Vezi definitia »

DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition]. Vezi definitia »