GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. Vezi definitia »

EXPECTORÁȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration) Vezi definitia »

IDIOSINCRAZIE 1. Termen preluat din vechea teorie umorală și însemnând inițial o constituție particulară a unui individ, datorită unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologică a unei persoane față de diverse substanțe (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoacă nici o reacție supărătoare la majoritatea indivizilor. Astăzi, fiind cunoscut ca este vorba de reacții alergice, termenul a iesit din uz;2. Idiosincrazie psihică – repulsie nemotivată față de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

ECHILIBRÁȚIE s. f. Ansamblul mijloacelor care îi permit unui organism viu să-și găsească sau să-și mențină echilibrul fizic. (cf. fr. équilibration) [TLF] Vezi definitia »

STILOGRAFÍE s. f. Procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri în acvaforte etc. – Din fr. stylographie. Vezi definitia »