LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) Vezi definitia »

CARBÚNCUL s. n. infecție a pielii și a țesutului subcutanat, produsă de un stafilococ, prin necroza țesuturilor afectate; buboi. ◊ (vet.) dalac, cărbune. (< lat. carbunculus) Vezi definitia »

CÓNSUL, consuli, s. m. 1. (În republica romană) Titlul celor trei magistrați, aleși anual, care dețineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu. 2. Persoană numită de un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice, administrative și juridice ale unui stat, precum și pe cele ale cetățenilor acestuia. – Din fr. consul. Vezi definitia »

Raul care se formeaza intre 2 sau mai multe persoana. 1)Raul dintre doua persoane 2)Ura 3)Dispret Sinonime 1)Bunatatea dintre doua persoane 2)Intelegere Antonime Vezi definitia »

CRÁUL s.n. Stil de înot în care mișcarea picioarelor se face în alt ritm decât aceea a brațelor, capul rămânând cât mai mult sub apă. [< engl., fr. crawl]. Vezi definitia »