TEORÍE s.f. 1. Reflectare sistematizată, generalizată a unui ansamblu de cunoștințe și de idei, privind unele domenii ale realității obiective sau ale conștiinței sociale. 2. Ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică; ansamblu de cunoștințe, de idei, de ipoteze care dau explicația unor fenomene etc. ♦ Teorie a literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. fr. théorie, lat., gr. theoria]. Vezi definitia »

PĂTĂRÁNIE, pătăranii, s. f. (Pop. și fam.) Pățanie, întâmplare neplăcută. – Păți + suf. -ăranie. Vezi definitia »

BABÁIE s.m. (Înv. și reg.) Babacă. – Din bab[acă] + suf. -aie. Vezi definitia »

ASIRIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază antichitățile asiriene. (< fr. assyriologie) Vezi definitia »

presumețíe s.f. (înv.) semeție, trufie; orgoliu excesiv. Vezi definitia »