CITOPATOLÓGIE s. f. Ramură a patologiei care studiază modificările din interiorul celulei. – Din fr. cytopathologie. Vezi definitia »

DIREGĂTORÍE s. f. v. dregătorie. Vezi definitia »

SARCOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament cu ajutorul extractelor din carnea animalelor. [Gen. -iei. / < fr. sarcothérapie, cf. gr. sarx – carne, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

hărțulíe (hârțulíe), s.f. (reg., înv.) hârtie scrisă; scrisoare. Vezi definitia »

SUPERINFÉCȚIE s.f. (Med.) Infecție supraadăugată, contractată de cineva deja infectat și încă nevindecat după prima infecție. [Gen. -iei. / < fr. superinfection]. Vezi definitia »