DICEFÁL s. m. făt care prezintă dicefalie. (< fr. dicéphale) Vezi definitia »

ACEFÁL, -Ă, acefali, -e, adj. (Zool.; despre unele animale inferioare) Fără cap. – Din fr. acéphale. Vezi definitia »

INTRATUBÁL, -Ă adj. (anat.) în interiorul unui organ tubular. (< engl. intratubal) Vezi definitia »

INTERDENTÁL, -Ă adj. (Despre consoane) Produs prin plasarea vârfului limbii înapoia dinților; între dinți. [Cf. fr. interdentale]. Vezi definitia »

MORÁL, -Ă adj. 1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o învățătură, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facultăților psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispoziție sufletească. ♦ Curaj. [Cf. lat. moralis, fr. moral]. Vezi definitia »