Definita cuvantului antiteză
ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu antiteză
GAGÍCĂ, gagice, s. f. (Arg.) Amantă, iubită. – Din țig. gaği „(femeie) nețigancă”. Vezi definitia »
dógmă (dógme), s. f. – 1. Învățătură, teză fundamentală. – 2. Teză, doctrină politică. – Mr. dhogmă. Gr. δόγμα (Murnu 18) și modern din fr. dogme. – Der. (din fr.) dogmatic, adj.; dogmatism, s. n.; dogmatist, s. m.; dogmatiza, vb. Vezi definitia »
CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena. Vezi definitia »
SCLEREÍDĂ s. f. celulă moartă, cu membrana îngroșată și lignificată, formând țesutul dur al cojilor de nucă, al sâmburilor de piersici etc.; scleroblast. (< fr. scléréïde) Vezi definitia »
CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. (La pl.) Deșeuri. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. 4. Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Cădea + suf. -ătură. Vezi definitia »