AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦ Fig. Lâncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală. Vezi definitia »

ELECTROSTÁTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc electricitatea statică. [Gen. -cii. / < fr. électrostatique]. Vezi definitia »

scîrbă (-be), s. f.- 1. (Înv., Mold., Trans.) Supărare, chin, amar. – 2. (Mold.) Nenorocire, năpastă. – 3. Dezgust, repulsie, plictis. – 4. Greață silă. Sl. skrŭbĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Șeineanu, Semasiol., 215), cf. bg. skrăb, slov. skrb. – Der. scîrbavnic (var. scîrbelnic), adj. (Mold., respingător); scîrbi (var. înv. oscîrbi), vb. (înv., a mîhni, a necăji; refl., înv., a se întrista; refl., a se plictisi, a i se urî); scîrbos, adj. (respingător; nesuferit, iritabil), în Munt. Vezi definitia »

INCIZÚRĂ s. f. 1. mică adâncitură pe suprafața unei structuri anatomice. 2. (med.) incizie. 3. (tehn.) crăpătură, crestătură. (< fr. incisure, lat. incisura) Vezi definitia »

ÚRĂ¹, (rar) uri, s. f. Sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva. – Din urî (derivat regresiv). Vezi definitia »