ONOÁRE s.f. 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputație. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [Gen. -iei, var. onor s.n. / < lat. honor, cf. fr. honneur, it. onore]. Vezi definitia »

REFÁCERE s.f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. [< reface]. Vezi definitia »

NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza. Vezi definitia »

GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona. Vezi definitia »

BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși. Vezi definitia »