culión (culioáne), s. n. – Potcap caracteristic călugărilor ortodocși. Ngr. ϰουϰουλιόν (sec. XIX). Înainte se folosea și forma cuculiu, a aceluiași cuvînt gr., cf. cucui. Vezi definitia »

ANIÓN s.m. Ion încărcat cu sarcină electrică negativă. [Pron. -ni-on. / < fr. anion]. Vezi definitia »

CARBÓN s. n. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc. ♦ hârtie-~ = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo. (< fr. carbone) Vezi definitia »

ELODIÓN s.n. Instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat. [Pron. -di-on. / < fr. élodion]. Vezi definitia »

NAVIFÓN s. n. aparat telefonic de construcție specială, la bordul navelor. (< engl. naviphone) Vezi definitia »