TÍJĂ s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care crește de la rădăcină în sus; tulpină, pai. 2. (Tehn.) Piesă de forma unei bare, care suportă solicitări numai în lungul axei sale. [< fr. tige]. Vezi definitia »

cópcă (-ci), s.f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s.m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s.n. (altoire). Vezi definitia »

CĂRNIȘOÁRĂ s. f. Cărniță. – Carne + suf. -ișoară. Vezi definitia »

AGÁTĂ s. f. v. agat. Vezi definitia »

BRAVÁDĂ s.f. Provocare cutezătoare; sfidare. [< fr. bravade]. Vezi definitia »