Definita cuvantului absolvență
ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu absolvență
a lua țuicomicină expr. (pop.) a se trata de răceală cu băuturi spirtoase. Vezi definitia »
RIPÓSTĂ s.f. Răspuns prompt și energic; acțiune hotărâtă care respinge un atac. [< fr. riposte, cf. it. risposta – răspuns]. Vezi definitia »
strană, strane s. f. (glum.) boxa acuzaților. Vezi definitia »
aspirină. Vezi definitia »
TORPÍLĂ s.f. 1. Pește de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo1 (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine]. Vezi definitia »