REPETÍȚIE s.f. 1. Repetare a unui cuvânt, a unei idei, a unei acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♦ Activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte pentru a înviora expresia, întărind ideea. 3. (Jur.) Acțiunea de a cere prin justiție restituirea unei sume de bani plătite fără a fi datorată. [Gen. -iei, var. repetițiune s.f. / cf. fr. répétition, lat. repetitio]. Vezi definitia »

OFIDIOFILÍE s. f. atracție morbidă față de șerpi. (cf. gr. ophidion, șarpe) Vezi definitia »

DISGRAFÍE s. f. 1. tulburare patologică a scrisului, deformat, ilizibil. 2. (med.) viciu de conformație a unui organ. (< fr. dysgraphie) Vezi definitia »

EXPIÁȚIE s.f. (Liv.) Expiere, ispășire. [Gen. -iei, var. expiațiune s.f. / cf. fr. expiation]. Vezi definitia »

IHTIOGRAFÍE s. f. ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyographie. Vezi definitia »