RETÓRIC, -Ă adj. De retor; de retorică. ♦ (Peior.; despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. [Cf. lat. rhetoricus, it. retorico]. Vezi definitia »

PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI a. Cr. – Din fr. protodorique. Vezi definitia »

CRÓNIC, -Ă adj. 1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus) Vezi definitia »

HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique. Vezi definitia »

VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik. Vezi definitia »