ARÉIC, -Ă, areici, -e, adj. (Despre sol, regiuni) Care e lipsit de râuri; secetos. – Fr. arrhéique. Vezi definitia »

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique. Vezi definitia »

DIAFRAGMÁTIC, -Ă, diafragmatici, -ce, adj. (Fot.) Referitor la diafragmă (3). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmatique. Vezi definitia »

MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la magnet, de magnet, ca magnetul. ◊ Câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia. 2. (Fig.) Care magnetizează (2); magnetizant. [Cf. fr. magnétique, lat. magneticus, germ. magnetisch]. Vezi definitia »

SINFÁZIC, -Ă adj. (Despre procese periodice) Care au aceeași fază. ◊ Antenă sinfazică = antenă alimentată în fază cu celelalte antene ale unui sistem radiant. [< engl. synphasic]. Vezi definitia »