Definita cuvantului baghetă
BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Vărguță de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ◊ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ◊ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu baghetă
RODANÚRĂ s. f. tiocianat. (< fr. rhodanure) Vezi definitia »
MECANOMORFÓZĂ s. f. modificare morfologică și fizi-ologică a unui organ determinată de cauze fizice externe. (< fr. mécanomorphose) Vezi definitia »
TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. Argăseală. – Tăbăci + suf. -eală. Vezi definitia »
ARIERGÁRDĂ s.f. Unitate sau parte a unei unități militare care se deplasează imediat în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. [Pron. -ri-er-. / < fr. arrière-garde]. Vezi definitia »
dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, s. f. (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν. Vezi definitia »