DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care are înfățișarea morală sau fizică deformată; (despre fața omului) crispat, contractat. – V. descompune. Vezi definitia »

ÍSUS s. n. asin, măgar Vezi definitia »

JUS s.n. În gastronomie, suc rezultat din prăjirea cărnii în grăsime (în jargon profesional numit: jiu); din fr. jus. Vezi definitia »

ARHUS (AARHUS) [ɔrhus], oraș în N Danemarcii (Iutlanda), port la str. Kattegat; 258 mii loc. (1988, cu suburbiile). Constr. de instalații frigorifice pentru nave oceanice; prelucr. petrolului și tutunului. Bere. Universitate. Catedrală gotică (sec. 13). Vezi definitia »

EXCÚRSUS s.n. v. excurs (2) [în DN]. Vezi definitia »