STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius. Vezi definitia »

TIMÁR¹, timari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár. Vezi definitia »

MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) Vezi definitia »

SEMIMILENÁR, -Ă adj. care datează de o jumătate de mileniu. (< semi- + milenar) Vezi definitia »

sulhár, sulhári, s.m. (reg.) lemn lung și subțire, drept și curățat de crengi, care are diverse întrebuințări. Vezi definitia »