pripăloágă, pripăloáge, s.f. (reg.) 1. femeie singură, care se descurcă greu. 2. prostituată. Vezi definitia »

FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. ferricyanure. Vezi definitia »

ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

BRẤNĂ, brâne, s. f. 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul. Vezi definitia »

cătărambă, cătărămbi s. f. palmă dată cuiva. Vezi definitia »