TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Din lat. theca. Vezi definitia »

MĂDUVIOÁRĂ, măduvioare, s. f. Diminutiv la lui măduvă. – Măduvă + suf. -ioară. Vezi definitia »

TENIÁZĂ s. f. boală parazitară determinată de dezvoltarea teniei în intestin. (< fr. ténisis) Vezi definitia »

INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza. Vezi definitia »

GÁMĂ s. f. 1. (muz.) succesiune de opt sunete, dispuse în ordine ascendentă sau descendentă, limitată la sunetele din cuprinsul unei octave. 2. șir de mărimi scalare exprimând termenii unei serii în tehnică. 3. (fig.) serie de situații, valori, produse, sortimente etc. înrudite, formând un tot armonios. ◊ (pict.) succesiune de tonuri, culori care se armonizează. (< fr. gamme) Vezi definitia »