prigoní (prigonésc, prigonít), vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der. prigoană, s. f. (persecuție), cf. sl. prigonŭ; prigonitor, adj. (asupritor); prigon, s. n. (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din sl., rus. prigon; prigonar, adj. (care aparține perechii din mijloc). Vezi definitia »

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian. Vezi definitia »

ARSENI, Constantin (1912-1994, n. Dolhasca, jud. Suceava), medic român. M. coresp. al Acad. (1974), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul neurochirurgiei („Epilepsia în tumorile cerebrale”, „Patologia vertebromedulară neurochirurgicală”, „Epilepsiile”, „Patologia stărilor de veghe și de somn”). Acad. (1991). Vezi definitia »

TUMĂNÍ, tumănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prosti, a zăpăci pe cineva. – Ucr. tumanity. Vezi definitia »

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des¹- + priponi. Vezi definitia »