ARBITRÁJ s. n. 1. soluționare a unui diferend de către o persoană sau o instituție autorizată. ♦ ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale. 2. conducere a unei aplicații tactice, a unei competiții sportive de către un arbitru. ◊ hotărâre luată de un arbitru. 3. (fin.) cumpărare de valută, acțiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeași piață sau pe o alta. (< fr. arbitrage) Vezi definitia »

STEPÁJ s.n. (Med.) Mers special, amintind de buiestrul calului, datorită paraliziei nervului sciatic exterior. [< fr. steppage]. Vezi definitia »

DAMASCHINÁJ s. n. Procedeu (de origine orientală) de încrustare a unor fire de aur sau de argint într-un obiect de fier sau de oțel. – Din fr. damasquinage. Vezi definitia »

PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. [Pr.: pe-i-. – Var.: peiságiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paessagio. Vezi definitia »

CONTRAPLACÁJ s.n. Placă formată din mai multe foi subțiri de lemn suprapuse și lipite între ele cu fibrele lemnului în sens contrar. [Cf. fr. contre-placage]. Vezi definitia »