TOXINEMÍE s.f. (Med.) Denumire generală a intoxicațiilor cu produse microbiene, fără trecerea microbilor în circulația sanguină. [Gen. -iei. / < fr. toxinhémie]. Vezi definitia »

CORÚPȚIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [Gen. -iei, var. corupțiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption]. Vezi definitia »

HOLOTIMÍE s. f. rezonanță continuă, dinamică a individului, prin care se acordează realitatea interioară cu cea exterioară la o tonalitate constantă. (< fr. holothymie) Vezi definitia »

MONAHÍE², monahii, s. f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi. Vezi definitia »

SCÂNTÉIE, scântei, s. f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei). A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul. ♦ P. ext. Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire. 2. Fig. Fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc. 3. Fig. Părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic. O scânteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla). Vezi definitia »