LEGÁ vb. I. tr. A lăsa prin legat, prin testament. [< fr. léguer, cf. lat. legare]. Vezi definitia »

BEGA, rîu, afl. stg. al Tisei, pe terit. Iugoslaviei; 255 km (din care 180 km în România). Izv. din N M-ților Poiana Ruscă, traversează masivele calcaroase de la Luncani (unde a săpat chei), apoi C. Lugojului și trece prin Timișoara (de aici navigabil în aval). Canalizat (între anii 1728 și 1780) pe 115 km (din care 40 km în România). Vezi definitia »

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare. Vezi definitia »

ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. Vezi definitia »

ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. Refl. și tranz. A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig. Vezi definitia »