porțiúșă, porțiúșe, s.f. (reg.) porțioară. Vezi definitia »

cosoroábă (cosoroábe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par). Vezi definitia »

GLEZNIȘOÁRĂ, gleznișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gleznă. – Gleznă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik. Vezi definitia »

VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa) Vezi definitia »