REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta. Vezi definitia »

DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta. Vezi definitia »

AGĂȚĂTOÁRE, agățători, s.f. – V. agățător (II) [DEX'98] Vezi definitia »

ASIBILÁRE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila) Vezi definitia »

INTERPELÁRE s. f. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni; interpelație. (< interpela) Vezi definitia »