să conj. – 1. (Înv.) Dacă (funcție condițională); să ești tu (Coresi). – 2. Pentru a (indică finalitatea) unde-i mîța, să ne vadă? (Alecsandri). – 3. Semn al conjunctivului. – Mr., megl. să, si, istr. se. Lat. sῑ (Pușcariu 1491; Tiktin; V. Grecu, Arhivele Olteniei, IV, 18). Cu al doilea sens, se poate substitui prin ca să. Funcția condițională a dispărut în sec. XVII. Cf. săva. Vezi definitia »

ASTROÍDĂ s. f. curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. (< fr. astroïde) Vezi definitia »

GEÁNTĂ s.f. v. jantă. Vezi definitia »

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii! Vezi definitia »

HELICTÍTĂ s. f. denumire dată unor concrețiuni calcaroase în spirală care se formează pe pereții peșterilor, ramificându-se în toate direcțiile. (< fr. hélictite) Vezi definitia »