RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire]. Vezi definitia »

CAPANLÍU, capanlii, s. m. (Turcism înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Din tc. kapanlı. Vezi definitia »

TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium. Vezi definitia »

ATHANASIU, Ioan (1868-1926, n. Sascut, jud. Bacău), fiziolog și medic veterinar român. M. coresp. al Acad. (1911). Unul dintre întemeietorii fiziologiei moderne românești; cercetări asupra transmiterii energiei nervoase și în domeniul electrofiziologiei. Vezi definitia »

COMINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care amenință]. Vezi definitia »