DESPOTÁT s.n. Demnitatea de despot. ♦ Teritoriu bizantin guvernat de un despot. [< fr. despotat]. Vezi definitia »

PREDICÁT s.n. 1. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ◊ Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal; predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. Termen al unui raționament care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♦ (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate. [< lat. praedicatum, cf. fr. prédicat]. Vezi definitia »

ÎNDOLIÁT, -Ă, îndoliați, -te, adj. Care poartă doliu; de înmormântare. ♦ Trist, îndurerat. [Pr.: -li-at]- – V. îndolia. Vezi definitia »

COGNÁT s. m. persoană, rudă de sânge, în dreptul roman. (< lat. cognatus) Vezi definitia »

AMPLOIÁT, -Ă s.m. și f. (Ieșit din uz) Slujbaș, funcționar de grad inferior. [Pron. -plo-iat, var. amploaiat, -ă s.m.f. / < fr. employé]. Vezi definitia »