HETEROCÍCLU s. n. compus organic heterociclic (1). (< fr. hétérocycle) Vezi definitia »

SUBANSÁMBLU s. n. parte componentă dintr-un ansamblu tehnic. (după fr. sous-ensemble) Vezi definitia »

VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel]. Vezi definitia »

PINÁCLU s.n. Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort. [< fr. pinacle, cf. lat. pinna – crenel]. Vezi definitia »

SÍCLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus) Vezi definitia »