BICÁBLU adj. care funcționează cu două cabluri. (< fr. bicâble) Vezi definitia »

SÓCLU s. n. 1. partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care susține o coloană, o statuie etc. ◊ soclu continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 3. partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. (< fr. socle) Vezi definitia »

SÍCLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus) Vezi definitia »

CLU s. n. partea cea mai reușită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracție, de interes; haz, șic. (< fr. clou) Vezi definitia »

ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ. Vezi definitia »