EXECUTÓRIU, -IE adj. Care trebuie executat. ◊ Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [Pron. eg-ze-...-riu. / cf. fr. exécutoire, lat. executorius]. Vezi definitia »

RACURSÍU adj. invar., s.n. v. racursi. Vezi definitia »

ÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium. Vezi definitia »

MOTÓRIU, -IE adj. v. motor. Vezi definitia »

OTÁGIU, s. n. v. otaj. Vezi definitia »